Poezie
singurătatea. ca ispășire și pedeapsă
1 min lectură·
Mediu
bătrânețea nu-i pentru cei slabi de înger. cei slabi nu se-înfruptă din ea.
bătrânețea e o luptă continuă cu trecutul ce te vrea doar pentru el
și cu viitorul ce nu te mai așteaptă.
bătrânețea înseamnă multă singurătate
și prea puțină putere de a înfrunta lumina de afară
bătrânețea înseamnă dualitate:
când crezi că ești pedepsit te bucuri că poți ispăși
și când ispășești te-întrebi care-i bucuria
norocul bătrâneții e că poartă-n buzunar
o pungă cu bomboane. uitarea.
altfel ar trebui să strangulezi atâtea regrete
încât te întrebi dacă ai mai avea putere
cât să nu-ți pară rău nici un pic
021.560
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “singurătatea. ca ispășire și pedeapsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14160424/singuratatea-ca-ispasire-si-pedeapsaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Bătrânețea” se decuplează de la “viitorul” îndepărtat pe care-l asociază cu neantul, nefiindul şi neființa şi se conectează la “trecutul” impulsionat de memoria corelată cu amintirile care au hiatusuri şi lacune, căci “bătrânețea înseamnă dualitate” între polarități diferite, între timp şi non-timp, între sănătatea cu fisuri şi boala insidioasă şi între forța vitală diminuată şi non-forța reactivă.
0
MCbatranetea inseamna acel punct central catre care converg toate uitarile si spaimele. important e sa razi si de unele si de altele. Multumesc de interpretare, si consecventa Razvan.
0