Poezie
triptic
1 min lectură·
Mediu
constatare
când ești prizonierul unei non-culori
și griul apare ca o constantă a vieții
privește cerul
dar nu uita că și curcubeul există
ascuns în spatele norilor
și tot ce trebuie să faci
este să rupi acest echilibru fragil
și să-ți lași aripile să crească. dincolo de orice culoare
non-fobii
un om care apucă șarpele de coadă
știe să moară și moare discret
învăluind cerul cu tăcerea finală
în care sufletele se pierd
pentru a renaște
atât de departe
când te uiți la soare
simți că știi totul despre el:
când lumina este undă sau corpuscul
câte milioane de grade sunt la suprafață
și mai ales când o să moară
dar cum vei pune mâna pe rana lui
știind că vei fi ardere de tot
021693
0
RR