Poezie
e toamnă iar
1 min lectură·
Mediu
și frunzele își plâng condiția pierdută în culoare
în toamnă se pierd odele iubirii
ca și castanele ce-n coajă-și lasă visul lor
căci numai moarte ele își urmează soarta
să lase-n urmă umbre ce nu mor
mi-s reci și visele și mângâierile uitate
pașii se poticnesc în amintiri ciobite
pe cerul gurii piere gustul vieții
și buzele tocesc uitări smerite
nume trecute-n calendarele tăcerii
regretele îmi bat la ușă
și vântul spulberă și ultima redută
e rece-n suflet și-n priviri trec stoluri, stoluri
la Marea Moartă valurile torc pe prag
și iată lungul drumului m-așteaptă
011.124
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “e toamnă iar .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14150041/e-toamna-iarComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când traseul existențial a atras opacitatea, „pașii se poticnesc”, se împleticesc și doar lumina creației îi poate reorienta pe „drumul” adecvat, presărat cu puncte nodale ce conțin beneficul, beatificul și beneficiile.
0