Poezie
cândva, eu…
1 min lectură·
Mediu
nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și-n stană de sare s-a prefăcut
la fel și cuvintele mele. multe m-au părăsite dar au fost și care și-au întors privirea
și-au văzut uitarea din ochii mei. și lăcrima de neputință
e atât de multă sare-n jur și drumul sapă-n carne
dar plâng și urma pe pământ
e sânge și uitare
poate că-n cale v-am ieșit
și-am luat ultima cină
sau poate-n viață v-am greșit
sau am uitat vreo vină
privesc da-n ochi goi eu văd
doar palida oglindă
mi-au spus “și timp e ca să pleci”
făr’ să-ți privești în urmă
alungă-te, nu te opri, ca ea să nu te ajungă
și am plecat. uitând. uitat
cuvânt gonit, un lapsus
și depărtarea mă chema dar…
m-am oprit și-am înțeles ce greu e să fii dus
simt cum răceala a-început să–închege al meu sânge
mi-s buzele sărate-acum, sărutul în somn moare
și-aș vrea atâtea să mai spun, dar…
022.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “cândva, eu… .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14149237/candva-euComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Să legăm „cuvintele” de limbajul poetic sau gnomic pentru a nu ne mai „părăsi” niciodată și să producem cu brandul minții o sumedenie de alte cuvinte inserate în matricea creațională.
0
MCn-am ascultat îndemnul și-am întors capul... lacrimilor nu mai curgeți săpând șanțuri adânci...mulțumesc de sfat și de răbdare Răzvan
0