mă regăsesc în tot ce-ai spus

el mă iubește! îți șopteai în pumnii strânși când vedeai noaptea alunecând

dar nu te aplecai s-o ridici. o lăsai să-ți lunece ușor la picioare

și noaptea se încolăcea șerpește ispitindu-te cu povești zemoase și parfumate

el mă va cere și-i voi fi nevastă! strigai de răsuna valea sânilor și culmea pântecului pârguit

și strigătele te spălau cum ploaia spală stânca în pustiu

arătând puterea potopului de a-mi acoperi spaimele și temerile cu suspine

eu îi face fii și fiice! încuvinţai gângurind lacrimă după lacrimă

și urmele mele se umpleau de ploaia lacrimilor

mări moarte pe-întinsul vieții irosite

dacă m-ai fi chemat, poate că firul nu s-ar fi rupt de atâta tăcere Ariadno…