nepoveste

când am putut să vorbesc, m-am cățărat pe geam, noaptea

și le-am spus stelelor răspicat: ori de câte ori îmi pun o dorință, una dintre voi o să cadă

și chiar dacă numai mă gândesc la ceva tot o să cadă o stea

ca să văd că am fost ascultat și înțeles

sunt nopți când nici nu mai apuc să ridic ochii de obosit ce sunt

dar sunt și nopți când cerul se umple de focuri bengale

sau jocuri de artificii.

și inconștient mi se face frică

oare mai pot să-mi iau porunca înapoi

sau va rămâne cerul pustiu?

de ce mă năpădesc tot soiul de cereri

și stelele astea toate mă ascultă?

dar fiecare nouă noapte

îmi arată imensitatea înstelată

și disponibilitatea stelelor de-a asculta

de un biet doritor

să nu credeți cumva că lumea toată e un paradis acum

nu. sunt și eu doar un om

cu dorințe mici.

cum mici sunt și visele mele