"Ane pentru zidurile Europei"

te sui în autocar și pleci. nici măcar nu mai întorci capul. să vezi ce?

că toată jalea și sărăcia s-au strâns la ușa vieții tale?

îți vine greu să pleci. dar și mai grele sunt necuvintele din ochii ce te petrec

o să mă întorc. o să le arăt eu cât poate munci o femeie ca să scape

sărăcia e un blestem, o povară ce te strivește

și urli. în adâncul tău, în hăul ăla numit sacrificiu sau supliciu sau cum dracu l-o mai chema

mama îmi spune: du-te mamă. dar să ai grijă de tine. tata îmi spune doar du-te

Ilincuţa plânge iar Dodu tace. mă privește ca pentru ultima oară.

plecatul ăsta e ca o rană, îți aduni pansamentele

le-înfunzi să nu picure și te târâi

știu. toată lumea moare. dar puțini sunt cei ce își pun capăt zilelor.

de Crăciunul asta voi trimte bani. cât o să pot.

de Paște o să trimit cadouri

iar de Crăciunul celalt o să le duc eu darurile

să pot să mă bucur de bucuria lor

...

visele nu mor decât dacă nu sunt hrănite

dar puține, foarte puține ajung să se crească, să dea roade.