Poezie

am uitat...

să fiu fericit

1 min lectură·26 decembrie 2018

Mediu

ritualul dimineții e neschimbat de zeci de ani

deșteptarea, eclozarea, pastila de fericire, dușul și îmbrăcatul

când iei pastila de fericire, un filtru ți se așează peste ochi

și tot gunoiul rămâne afară, nu te maculează

dar pentru că țeava de fericire s-a înfundat azi am rămas fără pastile

și trebuie să suport o zi infectă până vine cineva s-o repare

aerul are gust rău, apa are gust și culoare

şi hainele sunt de-a dreptul oribile

zeghe cu jeg întărit și pete slinoase

iar strada e cu adevărat...

Doamne, unde trăiesc eu?

și am văzut oameni cu ochii goi

strada era plină de suflete chircite și chipuri cenușii

trec râuri, râuri, oameni cu chipul cioplit

pe care sclipește fericirea

pe jos, pe trotuare, oamenii fără pastile de fericire

au lacrimi adevărate

și știu cum e să plângi de foame și de frig

eu am o casă ei nu, eu am o masă ei nu, eu am un pat ei nu

eu iau în fiecare dimineață pastila de fericire

și trec nepăsător prin viață

zi după zi

ei nu

001.007

Macovei Costel. “am uitat... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14134681/am-uitat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.