triptic

peretele meu suferă. tot mijlocul e plin de icoane iar marginile-s goale

și se uită cu reproș cerându-și dreptul la acoperire

partea de jos, acolo unde tot omul se chircește doborât e acoperit

că e mai comod să nu vezi suferința, dai ignor și uitarea se așterne peste tot

pe partea stângă am adus verdele clocotitor al clorofilei, să fie și viața de aici prezentă

iar pe partea dreaptă rămâne să zidesc ispita... voi face loc luciului de oglindă

ca să răsfrâng micimea și urâțenia ce mă însoțesc oriunde

iar partea de sus, acolo unde peretele urcă pe tavanul boltit voi lăsa loc gol

pentru că nimeni nu a reușit să ridice trepte la cer

de ce totuși triptic?

pentru că între suferință și izbăvire este închipuirea