We have time

eu mint, tu minți, el minte, ea minte.

dar e mult mai ușor de suportat o minciună cu picioare scurte și crăcănate

decât adevărul, așa cum este el în realitate: murdar, cocoșat, bătut, alungat, huiduit

cum numai aurolacii ce ies din canale mâzgălind luna cu jegul degetelor

un pumn de pastile, un pahar cu apa și eternitatea îți vine în întâmpinare

ca o pungă argintiu-strălucitoare

cine intră în canale străbate tot labirintul minotaurului

depănând firul imaginar care-l ține în viață

the end. și pentru o clipă întunericul inundă sala rupând firul irealului

aer. cine mi-a luat aerul? vreau aer. să fie lumină!

și lumina se aprinde în sala tristă și goală

chiar și cimitirul are mai multă lumină și culoare

copilăria e tărâmul luminii și al poveștilor aducătoare de întuneric

adolescența e timpul aleilor, a sărutului șoptit și a întunericului dorit

maturitatea este un rest de care te bucuri între job, o coadă două și ceva treabă

iar bătrânețea este perioada în care pui afișul „închis pentru inventar”

timpul este un elastic pe care fiecare îl întinde atât cât poate