Poezie
când tufele de rozmarin
2 min lectură·
Mediu
noaptea se arată calmă și liniștită, mai ales când te simți bine
și nu îți este teamă de nimic?
teamă? de ce?
de moarte să spunem...
de ce mi-ar fi teamă de ea? vezi tu, omul are spaimele lui
și pentru a și le învinge pune tatami lângă tatami
reducând teama lui de necunoscut
și vrei să spui că nu-ți e teamă de Ea?
de ce mi-ar fi? oricum, știința ne spune că totul are o finalitate
și până la urmă nici Dumnezeu nu iese din cuvantul ei
al morții?
nu al științei. omul vrea să creadă că este fiica lui
dar știința este darul lui Dumnezeu,
ca să ne scoată din depresie.
pentru că nu poți măsura imensitatea cu cotul
și eternitatea cu răsuflarea
oricât de relaxat ai fi
de ce ai venit?
nu trebuia?
nu te-am chemat
eu nu accept invitații. eu le trimit
nu am primit nici o invitație
ești sigur?
deci?
e timpul. pescărușii au pornit către noua lor țară
pescărușii?
da. primii navigatori au plecat să înconjure pământul, și au trimis vești de acolo...
abia acum?
nu te prostii. știi bine că și ei aveau rute clare. bine stabilite
deci, nimic nu e întâmplător?
man, GOD doesnʼt play at random...
mai am timp de un whiskey?
ținând cont că e ultimul... be my guest
mulțumesc
012.548
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 220
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “când tufele de rozmarin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14127021/cand-tufele-de-rozmarinComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Teama’’, aprehensiunea și angoasa ne înnegurează viziunea asupra vieții și ar trebui să ne activăm curajul pentru a le face inofensive și superflue.