Poezie
pajul
1 min lectură·
Mediu
toată lumea trece pe un rând și ascultă comanda la mine: la stânga
inima, sufletul meu, visau la o stângă demnă și onestă
dar mintea, mai rațională, îmi spunea că așa ceva nu există
așa că mai bine ieșeam din rând sau ignoram comanda
cât mai aveam timp
la intrare mi s-a dat o perie și o foaie cu instrucțiuni de urmat
când se tocea peria urma să primesc alta, niciodată două
pentru că Ianus pândește orice suflet slab
și e bine să se țină o evidență pentru a evita suprapunerea
dar stelele strălucesc cu toate că nu ajungem la ele
cuvintele ne sunt date pentru a fi folosite
sau după caz uitate, ignorate, alungate
natura sălbatică trebuie păstrată în rezervații sau în cuști
și doar cuvintele dresate, strunite, pot fi etalate
în care alegorice, parade, expoziții
mă închin lunii și-i sărut cărarea
căci fără ea nu aș fi respirația mării
mângâind linia țărmului, acolo unde cuvintele
se zbenguie retrăind zile de glorie
iar brațele înspumate, paji de credință, le poartă somnul
011920
0
Cuvintele au un rol esențial, fundamental nu numai în comunicare, ci și în creație.