despărțire

Ce bine ar fi ca viața să fie un etern „început’’ în care să ne punem „bucuriile’’, plenitudinile, sensurile și vocațiile, care să aibă iridescențe de veselie luminoasă, ușoară și stenică și să putem despărți „sfârșitul’’, care înglobează nefiindul, de viață, prefigurându-se nemurirea.
„Toate văzutele și nevăzutele’’ sunt controlate, aranjate și măsurate de Dumnezeu.

și cu toate necunoscutele ecuației sfârșitul vine...
îți mulțumesc Răzvan pentru constanță.