Poezie

Scrisoare către Nora Iuga

1 min lectură·10 septembrie 2017

Mediu

noi nu ne-am întâlnit și totuși sunt cuvinte în care urmele ni se-ntâlnesc

așa cum numai plaja și cerul o mai pot face păstrându-le-n adâncul inimii

cuvintele tale defilează într-o lume a normalității cvasicunoscute

tăcerile mele noapte de noapte ies pe prispă și așteaptă perseidele

și am fost noapte-n miez de zi și-am fost cuvântul în pustiu

tu ai trăit toate poveștile pe care eu le credeam legende urbane

eu auzeam spaime și credeam că trăiesc cu adevărat toate poveștile

și pe cand eu mă năsteam săgetând cerul cu un prim chiot

tu injurai birjărește nemernicia vieții și igrasia ce se cățăra pe fața istoriei

și-ai fost culegător de nestemate și ceru-n taină mantie-ți punea

cuvintele ne nasc și nu se vor născute, ne-mbracă-n amintiri și în tăceri

albastrul voronețian își pleacă fruntea în fața cerului și a albastrului regal

pe harta lumii printre paralele sunt drumuri ce nu s-or cunoaște-n veci

dar toate drumurile ce-și găsesc un rost în lume au fost la început poteci

cuvinte suntem așteptând pe umerașe să îmbrăcăm ai iernii umeri reci

plecând de la Blogstory către azi, cuvânt după cuvânt...

001.355

Macovei Costel. “Scrisoare către Nora Iuga.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14112953/scrisoare-catre-nora-iuga

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.