Poezie
de ce mi-e frică să mă bucur, când starea de normalitate mă îmbracă?
1 min lectură·
Mediu
să vezi un trotuar recâștigat și un gard viu tuns îngrijit
să vezi coșuri de gunoi și gropi astupate (în parte)
să vezi actori în stradă bucurând și bucurându-se
e cu totul altceva și sincer
mi-e frică să respir ca nu cumva să mă trezesc la realitate
e noapte, citesc un jurnal și ascult Pheonix
numele din jurnal se năpustesc asediindu-mă
și muzica cerne petice de liniște
adormind spaimele unei vieți cenușii
vă rog, lăsați-mă să dorm un vis ce nu-i al meu
bucură-te suflete, luna strălucește pentru toți
chiar dacă ești altfel ai și tu amintiri
și ieri este un ceaun în care aruncăm de-a valma
tot ceea ceea ce viața ne aruncă fără să privească-n urmă
bucură-te suflete că Styxul te spală și-ți ia tot din buzunare
vorbește-mi de realitate, vorbește-mi de-adevăr și de minciună
001.166
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “de ce mi-e frică să mă bucur, când starea de normalitate mă îmbracă?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14112933/de-ce-mi-e-frica-sa-ma-bucur-cand-starea-de-normalitate-ma-imbracaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.