Poezie

când nu ai nici o vină

1 min lectură·2 iulie 2017

Mediu

s-a prăvălit lumea cu susul în jos de ne-au ajuns capetele unde ne erau picioarele

dar măcar dacă am avea răbdare să privim cerul, să mai punem întrebări

dar nu. noi nu, niciodată... noi nu

îmbracă-te, dezbracă-te, ridicolul rânjește, n-ai teamă mergi înainte

la stângaaaaaaaaa! î-na-in-te. marș de aici... cine ești tu

ca să-mi răscolești necuvintele cu îndoielile tale?

cerurile freamătă a furtună, pământul se cutremură a jale

plouă ca-n zilele de demult, dar nu e numai apă

străzi pline de sânge tușesc tuberculos

vitrine se sparg, manechinele coboară în pas de defilare

haine șui arborează curcubeie spasmodice

cândva, aici, era un magazin cu de toate,

azi doar vântul mai răstoarnă câte o frunză putrezită

viața e un cal speriat ce strivește-n galopul său

toate bornele și reperele

fericiți cei ce au murit pentru o vină oarecare

dar cei care mor și nu știu ?

dar tu știi nu-i adevărat

și vina te strânge de gât sorbindu-ți ultima suflare inocenta

pendulând între neparticipare și izbăvire

001.209

Macovei Costel. “când nu ai nici o vină .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14109760/cand-nu-ai-nici-o-vina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.