mi-e dor de mine însumi

check-in, gate number twenty five, running like crazy, enjoy

passport, money to buy a visa stamp, work paper filled, and waiting rows

yes sir, no men, of course, for sure, I am your brother

mă uit în jur și nu dau de mine, cred că m-am rătăcit în viața asta

iphon-ul nu-i un gadget, e însuși viața ta, conexiunea la realitate, la spațiu și timp

și atâta timp cât îl folosești înseamnă că trăiești

dar pentru foarte mulți dintre voi eu nu mai sunt în viață

cuvintele mi s-au uscat pe buze

gândurile mele duse de vânt nimeresc tot în deșerturi

și nici sărutul nu mai are parcă același gust

când eram mic mă îmbrățișăm singur, sau măcar genunchii aduși la gură

apoi am început să uit de mine deoarece altele erau prioritățile

iar acum stau și mă întreb de când ? până când?

înainte vreme, iarna însemna ore și ore de bulgăreală și sanie

pe când acum se rezumă numai la mocirlă, troiene neridicate și frig,

singurătate și priviri deznădăjduite prin fereastra oarbă

primăvara se destrămau gerurile și se arătau ghioceii

dar eu nu băgam de seamă pentru că rătăceam printre cuvinte

legănându-mă de un șnuruleț împletit cu alb și cu mult roșu

astăzi cumpărăm sentimente și simboluri

ca să vorbească ele în locul nostru, doborâți fiind de stresul inutil

al unui mâine ce și-a pierdut parfumul primelor narcise

niciodată vara nu era îndeajuns

și multe băi rămâneau nefăcute din cauza unui gaj sau a unui joc de cărți

răsfirat pe o plajă tot mai pustie la ceas de seară când buzele aveau gust de arsură și de mai încă

poate că toamna, poate că mâine

sau poate că nu