Poezie
când trenul se întreabă
1 min lectură·
Mediu
pornise demult și fiecare zi părea tot mai lungă și mai anevoioasă
încât se întreba de unde o să aibă atâta putere ca să ajungă
dar mai înainte de toate trebuia să știe unde
căci de când lumea, nimeni nu a plecat la drum în cunoștință de cauză
și mai ales, nimeni nu s-a întors ca să povestească
să ne spună cum arată punctul terminus
locul unde ne retragem pentru curățenie și reparații
zvonuri există, dar cine mai crede în ele?
obosise ca să spun așa,
sufletul nu mai privea cu nesaț pe fereastră
și nefolosite, ferestrele s-au întunecat
filtrând idei, simțăminte, emoții
mergea în virtutea inerției
solitar printre alte linii
pe care trenuri treceau în viteză
arătând lumii gâfâitul șuierat și cumva forțat
ca și când ar vrea să sublinieze faptul că se mișcau cu un scop
către o destinație bine determinată
din loc în loc, garnituri stând la o șuetă în plin câmp
sau pur și simplu ruginind într-un abandon total
eu, în ce stație trebuie să opresc?
și după ce orar?
gara, unde-i gara?
001.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “când trenul se întreabă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14109247/cand-trenul-se-intreabaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.