Poezie
resturi între dinți
1 min lectură·
Mediu
prădător urmărind victima până la epuizare
toate zilele mi-au căzut pradă
fără a-și aduce un aportul
la vitalitatea sufocată de oboseală
caravana cuvintelor străbate cerul gurii
plin de osemintele celor căzute în uitare
închizând cercul destinului
cândva, mă puteam măsura cu oricare
și nu-mi era teamă de nimic
cu atât mai puțin de cuvintele tandre
cu vârsta tot mai multe idei se pierd pe drum
cuvintele se subțiază frizând transparența
iar aerul se îmbracă numai cu scurte mormăituri
încet, încet rădăcinile dinților se tocesc
noaptea umple paharul de pe noptieră
în amintirea carnivorului vorace
ce strălucea printre resturi de cuvinte
că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti
001.181
0