Poezie

Te rog

1 min lectură·12 septembrie 2015

Mediu

Să nu m-aștepți când toamna își ascunde

Surâsul în gutuia din ferestră

Că-n stepa andaluză, Rosinante

Mai scurmă-n umbră, la nesăbuința noastră.

Romeo a plecat să-ncerce el otrava

Că nici pumnalul nu își mai încape în prăsele

Mi-s orele trecute, iar eternitatea

E ca o mască tristă într-un alai de iele.

Credeam că am să plâng, dar ploaia

Cu lacrimile ei m-a-mbărbătat

Cu toamna asta am să-mbrac toată Golgota,

Și-n urmă las trecutul dezbrăcat.

Nu am cuvinte când sunt lângă tine

Nici sentimente nu mai am. Sunt sterp și sună-a gol,

Mi-e teamă? Poate că îmi e, dar nu știu cine

M-așteaptă. Și în moarte am plecat să-i dau obol

001.188

Macovei Costel. “Te rog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14078636/te-rog

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.