o otravă, două otrăvuri

cine va pătrunde pe tărâmul tainelor mele și se va-mbăia în fântana viselor nu va mai cunoaște frica căci pentru cei din jur el fi-va mort cuvintele se-nfig rădăcină, răscolind cunoașterea și toată sarea suferinței inunda-va capilarele transfigurând urâtul. mi-am scris viitorul pe-o floare de cireș și s-au rupt baierele cerului ningându-mi viața, petală cu petală… te-nlățui cu puterea cuvintelor și visele-mi șoptite pătrund, desfăcând carnea de carne și celulă de celulă împrăștiindu-te-n zarea iubirii dus de cele patru suflări cântări dacă iubirea te topește, eu sunt otrava perfectă iar tu cu luna ta plină ești îndoiala otrăvitoare ca și izvorul născut din marele și unicul ochi ce ne spală de toate iubirile ce s-au scuturat mai presus de un vis, sunt eu…