lună plină…viață lină…

deșertul creuzet cerșind iubirii apă din răsuflarea lui tăcerile se-adapă cu umerii plecați, cu fruntea la pământ nisipu-ncet își plânge, e poarta și mormânt vreau viață-o vreau zeiță, de ea mă las călcat să-i cad în adorare, păcatul, vreau păcat mi-e disperarea haită de stele spânzurat mi-ați dat o floare, viața și verde-am îmbrăcat cu roua dimineții plătesc al meu păcat “s-a dus” e obeliscul ce i l-am închinat cu zarea tremurată, pribeag deșert, păcat. nenăscută… viață, pericol și salvare iubită-aș vrea, vreau să iubesc emoția s-o știu, păcatul să-l trăiesc copilul timp aș vrea să miște-n mine dar timpul își ia zborul ca șoimu-n zări dispare minutele pocnesc, uscate crengi sub soare Ahh, unde-i necuprinsul în pântec să-l cuprind dacă știți ce e moartea cu moarte vă desfid fugiiiiiiiiiii urlă-n noapte secunde-violate nu! aici voi rămâne, îmi las eternitatea îmbrac păcatul haină și prizez voluptatea ia uitați-vă viața… viața trăiește! undeva între pereții grei, încătușate, cuvintele-și așteaptă… iar viitorul urlă, e pruncul ce se cere