…cuvinte…

“Pierde-voi înțelepciunea înțelepților….” luam cuvintele suflându-le aripa moale și în căușul sufletului le-așezam ca să dospească luam din ceața vieții funigeii, abur anii torcând canonul trunchiului ce sub secure moare din ceruri toaca cerne în colaci transfigurarea și funia-mpletită-i crește-n carne la poarta vieții stâlp din piatră vie și trunchiul crucii ce sub viță se îndoaie cuvântul, piatră de mormânt sau Înălțare arde ofrandă, între alfa și omega își dăltuiește nemurirea-n lemn și piatra și-uitarea râde sub perdeaua sfâșiată la ziua judecății dărâma-vor templul și-pune-vor cuvântul sfântă temelie vocalele uitate-n cerul gurii-or plânge candele-aprinse, stele-n nopțile păgâne… “…și știința celor învățați voi nimici-o”