rugă profană

tatăl nostru care ne-ai zidit în cerul gurii adunându-ne-n jurul gândului, cheie de boltă deschide pecetea și umple-ne forma cu duhul primenirii și al înălțării tu, care asemeni trunchiului porți în tine scândura neființei învață-ne a duce osânda nerostirii și-așa cum crucea-și smulge cuiele din carne ajută-ne să-ndepărtăm putreziciunea și stâlcirea tu care ne-ai învățat să pictăm cu literele noastre bolta și stelele, marea și florile ajută-ne să alungăm pecinginea prostiei și minciuna și strălucirea ce îmbracă golul și nimicul căci tu ne-ai dăruit cu-asprimea deșertului și ne-ai dăltuit tăișul, călindu-ne carnea ne-ai împodobit cu diadema cascadelor ne-ai dăruit râsul gâlgâit al clopotelor ce-și înghit limba in zori tu care ne-ai îmbăiat în aroma fructelor și în culoarea parfumată-a florilor ocrotește-ne, întărește-ne, liniștește-ne că a ta este mărirea și viețuirea noastră. oh, poporul meu de cuvinte prefiră-mă în somnul și-n tainele tale și astfel voi veghea la liniștea ta.