gânduri de dimineață

imaginează-ți un oraș al anului trei mii și dacă poți face un astfel de execițiu pentru că de obicei gândirea merge numai pe limite extreme suprapune forfota și /sau liniștea existente peste agitația ce există într-un creier oarecare multiplică rezultatul de o sută de ori și vei obține o imagine a ceea ce înseamnă viața mea într-o clipită sute de cuvinte se bat pentru întâietate mii de frânturi de gânduri se agață de marginile realității și totul pentru a se pierde asemeni apei în deșert la primul clipit involuntar. înșiruirea asta de cuvinte nu reușește să acopere tot traficul existent sub mantia necuvintelor cuvintele mele, gândurile mele nu pot trăi rătăcind în căutarea unui om dispus să le pronunțe și asta înseamnă că sunt condamnate la moarte odată cu mine sau poate că… reușesc să evadeze?