labirynth

“lasciate ogni speranza, voi ch'entrate…” și-atunci inima s-a făcut purice, gura s-a încleștat a strigăt mut și am intrat în viață strângând pumnii gata de bătaie dar lumina mi-a tăiat linia pleoapelor iar aerul mă biciuia în adânc când prima palmă s-a abătut asupra spaimelor mele poate cândva, voi reuși să i-o întorc dar viața, insațiabilă, pândea la fiecare răsuflare flamandă cum numai minotaurul mai este turbată ca o turmă de satyri când dau căldurile fiecare zi este un podeț fără să știi unde vei ajunge iar lumina de la capătul tunelului e doar un clișeu frumos pentru că nimeni nu a mai găsit ieșirea sau nu a mai avut curajul să ne spună