atelier foto

culorile cerului s-au strâns în jurul unui foc de tabără și așteaptă răsăritul firul de iarbă se-nchină până la pământ și-și varsă bobul de rouă ultimul cuvânt apare șters ca toate fotografiile sepia poate că te aștepți să-mi mai amintesc ceva acum când cerurile și-au luat straie cernite și au pornit în pelerinaj dar ploaia spală totul luând culori și cuvinte cu ea cineva mi-a-ncurcat substanțele și mi s-au întunecat toate cuvintele o viață inutilă, cuvinte supraexpuse, film stricat, hârtie aruncată și toată munca mea se pierde printre pete și umbre seci am dorit, am crezut că ochiul meu poate păstra viața așa cum e eternitatea a fost inventată pentru a mima opoziția așa că, asemeni oglinzilor mincinoase, crapă-se ochiul furtunii în mii de gemete iubirea este o luptă continuă și tu știi că nu vei avea pace-n suflet atâta timp cât liniștea nu are semințele încolțite păstrați-vă fotografiile până la judecata de apoi pentru că eternitatea e obositoare