îmbrăcat...

cândva îmi plăcea să las câte trei poeme ca să limpezesc lumea astăzi am lăsat numai două, oare de ce? să fie oboseala? să fie toamna deasă? sau doar o artrită poetică? las medicina să dezlege acest mister și ies în grădină să legăn câteva frunze moarte ce negru îmi pare pământul astăzi îmi e din ce în ce mai greu să despart viața de vis și din podul palatin picătura chinezească îmi arată cât de multă suferință trebuie îndurată până când fisurile vor fi colmatate cred că am uitat ceva, rătăcind între vis și realitate să fie oare vorba de spiritul de proprietate sau doar de pierderea identității poetice a ideilor? poate că ar trebui să nu-mi mai dezbrac cuvintele unul câte unul și să umblu gol...