călător prin inimă

cândva timpul se întindea ca marmelada pe o gură de rai sau pe un picior de plai dar seceta și tăierile abuzive au erodat poveștile lăsând uitarea goală un schelet mâncat de vicisitudini și amintiri hai să mergem ai spus, acolo unde se aud bătăile și temerile mi-am lăsat aripile la garderobă am încălțat cipicii și m-am luat după tine încăperile stăteau de vorbă trecându-și poveștile de la una la alta și fiecare mai lua sau mai adăuga câte ceva bucurându-se de fiecare nouă suflare acolo am simțit strângerile de inimă pe viu acolo am simțit că mă umplu de fericire cât pentru alte trei vieți și tot acolo am șezut și am plâns, fără să se știe, fără să mă vadă, fără să mă audă toate drumurile ca și iubirile duc la ea așa că am strâns-o palma dreaptă alungând toată nedreptatea ce se lăsa înserare peste noi și am plecat mai departe căutând inima poveștii undeva în adânc, în cămara cea de taină am strâns pupici cât pentru toate nopțile reci cu care o să mă petreceți