anamneză poetică

simt că poezia mea e bolnavă nu mai are aceeași vigoarea ca la început și parcă nici libidou nu mai are recunosc, poezia mea nu a mai văzut lumea în ultimul timp iar când se încumetă să iasă e cu totul alta, ponosită și uzată fără aplombul imberb de la început dacă ar trebui să particip la un maraton poetic mi-aș dezbrăca toate versurile inutil de albe și m-aș baza tot pe forma clasică, cu rimă hai să scriem toți poezie cu buzele, cu mâinile, cu tot trupul până când publicul, extaziat, ni se va alătura... descoperind forme noi de manifestare poetică