desparte-mi cuvintele în culori

te-ai întrebat vreodată ce culoare are moartea? nu. pentru că ești încă în viață și nu crezi că ți s-ar putea arăta tocmai ție dar zborul? ai idee ce culoare are? sau ce miros? habar nu ai, dar nu-i nimic. nimeni nu știe, nici măcar Icar pentru că nu mai scăpa de mirosul ăla de ceară topită și de viață râncedă zborul dacă vrei să știi are culoarea albastră și miroase a libertate sau a primăvară iar moartea, îți spun eu, are culoarea aurie dar din cauza orbirii cei mai mulți cred că-i neagră din câte știu, Moartea se îmbracă-n oglinzi iar ceea ce vezi tu nu-i decât adâncul sufletului care pleacă, târșâindu-și bocancii scorojiți