singurătatea ca o jerbă de lumină

„Drumul de la pat la cana de cafea” e drumul de la comoditate la plăcere, „drumul zilei către seară” indică drumul de la activități la inerția somnului, și „drumul nopții către alte vise” e drumul subconștientului prin tărâmurile irealului.
Dacă „negre sunt urmele visului pe pleoapă”, să le spălăm cu substanța zorilor, iar „dimineața” pune „orele să se apropie de pat” și „să te ridice”, „timpul” vizualizează viața ca „o cinematecă”.

singuratatea te imbraca si te ajuta. multumesc de interpretare si rabdare.