poate că lumea e prea mică pentru mine

încerc să uit și să mă fac uitat căci multul a ajuns puțin și inutil alungă Doamne toată nerăbdarea și toarnă-mi liniștea în sân ca să mă-adun să strâng în pumn tăcerea, o pânză de păianjen și neștiut, în lume să mă pierd cuvintele-mi dispar în moara morții și pulberea o-împrăștii peste cel ce-am fost pierdute-s urmele ce le-am lăsat prin lume iar numele se sparge în cioburi fara rost departe sunt de tot ce-am fost până mai ieri și viitorul l-am împrăștiat cu tot cu vise trăiesc un azi cât o eternitate și locul meu e-o umbră pe pervaz...