o călătorie de o mie de eternități începe cu o banală moarte

moartea cu nenumăratele-i veșminte și înfățișări este declarată cea mai mare seducătoare a tuturor timpurilor căreia nu-i scapă nimeni și nimic o vezi cum se strecoară-n pat lângă tine sorbindu-ți lumina din ochi și ultima răsuflare într-un lung sărut se-așează tăcută la masă cu tine împărțind pâinea și vinul până la ultimul dumicat de aer își pune centura, închide ochii bagă cheia-n contact și-apasă pe accelerație lăsându-ți o ultimă secvență în derulare și mai e moartea frumoasă de care te rogi, dar care trufașă pleacă cu altul pentru că tu nu ți-ai terminat pedeapsa moartea e una și aceeași numai că fiecare o trăiește în felul său bucurându-se astfel de inefabilul propriei creații