omul sarcofag

“o furnică duce-n spate un grăunte jumătate” fiecare om are în bagaj măcar un set de amintiri și o mână de prieteni sau dacă nu prieteni măcar cunoscuți în preajma cărora se simte bine și știe că poate lăsa garda jos fără să fie luat prin surprindere ei bine, sacul meu de călătorie e gol amintirile mele se rezuma la o nuanță, un gust, un parfum și foarte multă liniște, obositor de multă liniște ca și cum lumea ar fi un film mut în care ești obligat să joci numai că filmul meu este atât de vechi încât majoritatea contururilor s-au șters viața mea este o linie simplă, fără arabescuri, fără sinusoide și dacă logica ar permite aș spune că e o linie fără puncte fără conținut sunt un container gol ce păstrează resturi de momente sufletul meu așteaptă asemeni sarcofagului povara sicriului ce va purta o lume rătăcitoare și pustie.