așteptarea moarte n-are

de câte ori îi săream de gât mă mângâia ușor și-mi șoptea: mai așteaptă și alte zile treceau cu cercul prin fața mea alte nopți mi se încurcau prin păr și așteptam cu sau fără ea o ocazie deosebită tot mai rar îmi venea să-i sar de gât pentru că aripile erau acum kilograme în plus și nopțile se terminau greu nesuferit de pustii până într-o zi când mi-a apărut în față m-a-îndemnat să mă așez și mi-a spus simplu: e timpul ce dacă nu eram pregătit, așteptarea luase sfârșit