trupul meu, o necunoscută

acoperindu-mă cu voaluri de pudoare m-ai ascuns, m-ai îngropat în uitare America n-ar fi fost descoperită dacă cineva n-ar fi aruncat busola tablouri într-o expoziție cam la asta se rezumă viața numai că nu toate trupurile își găsesc vitrina, calea iedera își înfige unghiile încolăcește trupul copacului și lasă verdele să-l legene până la uitarea de sine eu, un tablou neterminat cu trupul curat, tânjind a verde privesc coaja trecutului ce crapă inutil a bătrânețe fiecare om închide-n el o realitate