locul în care

sufletul meu era pregătit pentru toată această lungă iarnă în care viscolirile îmi plâng pe umărul drept iar amintirile pe cel stâng primăverile sunt clipe oarbe ce bâjbâie între doua dimineți somnambule fără să lase verdele să mustească-n boboci imaginarium locul în care nici moartea nu ajunge să-mi dea cu tifla sau să-și tragă sufletul pe prispa împietrirea nu are rădăcini ea nu are trecut și nici măcar viitor e recele închis într-un prezent continuu