despre nebunie

toată lumea vorbește despre nebunie fiecare în felul sau pentru că-n fiecare se-ascunde un mic diavol și un Dumnezeu atunci când lumina nu mai țese ore zilele-s fade, cenușii iar oamenii se pierd în nebunii depresii, angoase, furii sunt tot atâtea mici nerozii ne ascundem după degetul cel mic dar ne e teama, nu recunoaștem nimic nebunie înseamnă să nu-ți placă nici răsăritul, nici apusul, nici floarea nici ura nici iubirea e doar moartea vie, amorțirea și chiar dacă nimeni nu vrea să recunoască adevărata nebunie ne scoate din casă ea iți spune să iubești norii să lași ura să-și toarcă fiorii să iubești, să trăiești să guști, să muști să arăți că ești viu și zilei să-i strigi în față de ieri te știu trăiește! viața-i adevărata nebunie ce te alege-culege cel mai bun dintr-o mie misterul unei case nu sta în tencuială ea doar ascunde înăuntrul de afară