epava unei dimineți gestante

în ultima lună tot mai multe dimineți eșuează pe plaja pustie nu mi-a venit ciclul șoptește o dimineață zgribulită strângându-și sveterul peticit cu vocale te duci și te cureți doar n-o să aștepți să ți se vadă orele trăgându-ți burta-n deșert cu cât e plaja mai goală și mai mizeră cu atât nopțile sunt mai lungi mușcând din trupul dimineților, până când hoiturile vor cerne viscolit răscolind vocale toamna se numără poeziile abandonate, eșuate… nescrise