Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

ca o voce de cenușă

1 min lectură·
Mediu
hai cu mine i-a spus tăindu-i aerul luna se cațără cu greutate până la marginea ferestrei e prea plină pentru o noapte atât de vulgară luați-mă cu voi, singurătatea asta taie-n carne vie și nici marea nu mai acceptă transfuzii inutile cineva și-a pierdut vocea a scăpat-o și tot locul s-a umplut cu vocale ascunde-mă noapte nu lăsa tăcerea să mă-încalece trufașă măcar atât poți să faci el care ne-a arătat adevărata față a plecat să se joace de-a îngerul dincolo de ochii goi cine-i va lua locul va fi doar o voce de cenușă…
012.315
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
95
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Macovei Costel. “ca o voce de cenușă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/jurnal/14054317/ca-o-voce-de-cenusa

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
O formă a singurătății, degenerescentă și umplută cu plictis, spleen și discontinuitate temporală, când timpul ți-e dușman, taie-n carne vie și din incizii țâșnesc nopțile cochetând cu neantul, prin care faci escapade pentru a înțelege atracția negativului și repulsia față de echilibre, armonii, pozitiv.
Când ne pierdem vocea din minte, tot locul ființial se umple cu vocale, peste care se depune vocea de cenușă fierbinte, care predică despre inutilitatea îngerilor, abstractul viselor și absurdul trăirii înconjurate de revelații și meditații.

0