despre frică, cu dragoste

adu-ți aminte că ești născut din frica de neant și numai speranța a pus umărul aruncându-te-n viață vezi cât de mult contează un strop de frică în oceanul nebuniei generale eu știu că-s numai frică și mai știu ca ea îmi e aproape legănându-mă, alinându-mă, gonind toate tăcerile ea singură aleargă scoțându-mă la liman și tot ea va pustii totul, apărându-mă de undeva, din spate, coboară vijelios ca o avalanșă moartea da. pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic nici măcar uitarea doar eu, amintind poate că nu e prea târziu să-ți spun nimeni n-o poate opri și în urmă vin și rămîn de ce plângi?