iarna pe pistă

gândurile ning viscolit și nici un poem nu vrea să ne troienească de parcă toate cuvintele se resping electrostatic moartea e un terminal abandonat iar viața e plină de evenimente portal în care ne așteptăm check-in-ul între două zboruri de zi și o forfotă pestriță se interpune câte o așteptare și fără să vrei, ajungi prin preajmă terminal abandonat fără pasageri așteptând în fața porții de-mbarcare ciudat e că nimeni nu se mai întoarce să fluture batista sau să trimită un surâs printre buzele înțepenite de sete setea de viață nu urlă împingându-te către automatul de apă și descoperi că țâșnitoarele s-au defectat în plină ceață, șal petrecut pe după umeri se ascund luminile stinse și tăcerea ultimului terminal în viață…