omul dintr-o bulă de aer

urmează-mă! cuvintele urcă scară la cer despărțindu-mă de închisoarea sferică de fiecare dată mă trezeam în celula mea cea de toată ziua care se dilata și se contracta în jurul unei constante nu mai mult de douăzeci și patru de ore cât ține atotputernicia lui azi carpe diem este închisoarea perfectă în care nu au loc nici ziua de mâine și nici cea de ieri răstignite pe suprafața celulei sferice amintire a ceea ce a fost sau nu împreună-am traversat barierele și te-am urmat încrezător de aici din afara oricărei zile pot privi detașat în toate direcțiile fără să mă doară undeva, departe, ziua de ieri și cea de mâine se ascund. iar ziua de azi numără cadențat orele