luna roz

în seara asta luna o să-și ascundă paloarea sub un strat de sidef roz la mine pe stradă încă nu s-a aflat și ea e tot palidă curios cum de n-a aflat ca s-a dat pe toate canalele dar cine știe poate n-a-nțeles ea cum stă treaba cu aspectul cu tabloidele și cu dezamăgirea celor de la știri cert e că-i rotundă și plină ca o monedă de doi euro nici nu trebuie mai mult pentru un expreso pe strada Fericirii casele plâng unele se vaită de bătrânețe și zic că-s grele sacoșele primite bacșiș altora li s-au mătuit ferestrele și nu mai văd bine strada sunt unele care nici până la poartă nu mai ies s-au rupt cu totul de lume mai au prin curte câte o floare pricăjită cu ea ce-și mai trec zilele seci măcar dacă ar mai ploua atât cât să mai audă streșinile oftând și burlanele plângând poate n-o să mă credeți dar pe timpuri când simțeau că le-a venit timpul casele își așezau capul pe stradă își puneau crucea pe trotuar să le țină de urât și mureau așa pe-ndelete bătrânește fără să-și mai bată capul cui să lase acareturile cu limbă de moarte mureau încet biruite de foșnetul mereu crud al lăstarilor plânse ninse cu fiecare floare de cireș