ziua în care…

poate vi se pare ciudat, dar nimeni n-a observat fisura ce-a apărut, separându-mă nimeni, cu excepția unui imens roi de fluturi ce m-a dezlegat de mine cine are ceva de spus s-o facă acum sau să tacă pe vecie dar mă-ntreb, cine oare a uitat ușa deschisă lăsând veșniciile să se amestece într-un prezent ambiguu? dacă cineva știe regula după care se desparte la capăt de rând poate că mă va ajuta să-ndepărtez clivajul astfel încât jumătățile să ajungă de aceeași parte a liniei