Din casa bunicilor

cu fiecare cerc zidit-am toartă și cerul fruntea-aici își odihnea străbuna s-a zidit ca amintire obol străbunul obiceiu-și da bunii-au zidit și lacrimă și datini și-aici au botezat și au murit ai mei părinți cu dragoste și-albastru istoria-ndreptau strângând din dinți aici urzit-am vise, nașteri și speranță și treaba mi-o făceam cum am văzut am strâns pe furcă nori și-am tors furtună și morții mi-i chemam la șezători din ușă-n zori pornea drum fără de sfârșit și noaptea-l încurba și mă lăsa la ușă cu viața trântă dreaptă-am prăznuit și-n casă nu am fost nicicând păpușă stăpân i-am fost și slugă cu zălog dar mi-am boltit trăirea cu un rost aici în casă numai eu și Dumnezeu mai răscolim cenușa timpului ce-a fost în cuib m-am tras cu aripă zdrobită și visele c-o moarte le-am vopsit am plâns apa odihnei nedorite țesută-n pânza fără de sfârșit așa dospea tăcerea-n ochii Bunei și da să se anine-n fir ușor timpul se rupe pânză sfâșiată și lumile s-nnoadă-aici cu-n dor