m-am pricopsit c-o poveste…

poveștile mele merg pe jos când obosesc își desfac aripile dau așa un ocol prin lume de cele mai multe ori nu au unde să se așeze să-și tragă sufletul atunci se prăvălesc stânci în marea cenușie sau plutesc pe valuri de ceață ciripindu-și viața și pățaniile de necrezut într-o zi pe când luna crescuse ca un cozonac rotund vedeai toate poveștile copleșite de căldură a turnat grindină le-a spart ciocurile și ghearele diamantate (păi cine putea să ciugulească atâtea cuvinte și pățanii?) brusc le-au crescut rădăcini de atunci aud pădurea foșnind peștișorii de aur și-au luat toate dorințele și s-au tras în adânc da uneori nu e bine să stai în ploaie dacă se anunță cod galben sau roșu sau amestecat zic și eu așa ca o părere