Titanic, ultimul hublou…

am îngropat toate insulele Galapagos într-un jeton și am pariat pe-ntoarcere, greșeala. marea se mutase la scara de-alături. mofete rătăcitoare expunându-și aburii circumciși străbat câmpiile în căutarea unui vulcan (chiar și unul mic, noroios) să-și juiseze inexprimabilul. la naștere, oamenii își dădeau coate (cu împrumut) dar ursitoarele, din patriotism, au strâns toată calea laptelui și numai sânul Ei doldora m-a ținut de urechi deasupra liniei de plutire. iepurele s-a retras din activitate privind detașat toate ouăle de ciocolată îngropate adânc, dincolo de limita vizibilului în speranța că or naște și ele pui vii. soldați, vă ordon: cuceriți fiecare cuvânt! iar rimele, odată prinse, să le-nchideți între foi albe, capitonate, să nu poată să-și ia viața pentru că nu-i așa… cu cine dracu vom mai lupta data viitoare? să trăiți! rime… și titanicul?