aparatură

m-au conectat forțat la viață înfigându-mi spaimele electrozi în ochi și tăcerile în centrii auzului, de-a stânga și de-a dreapta cerului iar toaca bate într-un ritm infernal în coșul pieptului tum-tum! tumtum! tumtumtumtumtumtum! tum! tum! tum! tum! da, durerea se târăște pe coate și genunchi, maree podită-n căușul vieții, lingând ultimii stropi de sânge și teroare … cât încă mai sunt stăpân, arunc toate amintirile și mă înalț, printre centri nervosi, printre globurile oculare dincolo de literele albe ce se topesc încet, încet picurând a streașină …